M-am întors, de curând, în SUA după un concediu prelungit petrecut în România. Răsfoind presa, aşa cum o fac în fiecare dimineaţă, mi-a sărit în ochi un titlu. Premierul Mihai Tudose făcea apel către românii plecaţi în străinătate să revină în România, căci, spunea domnia sa, cunoştinţele acumulate de aceştia în Diaspora pot fi de folos ţării. Până aici, perfect de acord.

Urmează însă întrebarea: pentru ce să se întoarcă în România acei oameni care şi-au petrecut ani din viaţă în ţări civilizate, în state cu infrastructură pusă la punct şi cu nivel de trai occidental? Ce le poate oferi, în prezent ţara natală? Trebuie să fim sinceri cu noi. Lucrurile nu sunt nici pe departe aşa cum indică cifrele afişate, seară de seară, pe posturile de ştiri, glorificând creşteri economice care nu se regăsesc în nivelul de trai al omului de rând.

Faptul că România are cei mai puţini kilometri de autostradă din Europa spune multe despre punctul în care ne aflăm. La ce bun că avem peisaje frumoase şi locuri de vis dacă ne petrecem ore întregi, blocaţi în trafic, până să ajungem la destinaţie?

Ce să mai vorbim de alimentele de proastă calitate pe care le găsim frecvent pe toate rafturile supermarketurilor, importate de la „partenerii” noştri europeni?

Sunt multe aspecte de care putem să ne legăm, lucruri care sunt în acelaşi stadiu de ani şi ani de zile. De la infrastructură, la servicii, la sistemul de sănătate sau la nivelul scăzut de trai, toate aceste aspecte sunt realităţi de necontestat.

Cum să revii într-o ţară în care jumătate dintre gospodării nu beneficiază de canalizare sau de apă curentă? Cu ce să stimulezi repatrierea celor plecaţi peste hotare când salariul minim pe economie este cel mai mic din UE, după Bulgaria?

Cum să îţi vină să te întorci acasă când stai patru ore în sala de aşteptare în  urgenţele spitalelor, într-o harababură de nedescris? În oraşe în care nu se respectă nici o regulă de circulaţie, decât legea junglei?

Într-adevăr, faptul că România se plasează pe poziţia a doua într-un top mondial al migraţiei, ar trebui să dea de gândit politicienilor. Doar în Siria, ţară măcinată război, se mai înregistrează acest ritm al emigrărilor. Potrivit statisticilor, nouă români părăsesc în fiecare oră ţara, România pierzând anual echivalentul unui oraş de nivel mediu ca Slatina sau Tulcea.

Dar pentru a stopa acest fenomen este nevoie de planuri concrete, nu de promisiuni şi de vorbe goale. Ţinând cont de cele menţionate mai sus, repet întrebarea adresată lui Mihai Tudose: „de ce să revenim în ţară, domnule prim ministru?”

Poate doar de dragul familiei şi al prietenilor, căci în rest…..

Marius Marin

 

Leave a Reply