Marea Unire a fost rodul voinței poporului român și s-a realizat într-o conjunctură internațională favorabilă. Izbucnirea Primului Război Mondial în anul 1914 şi Revoluţia Bolşevică din 1917 au fost principalele evenimente care au schimbat în profunzime situaţia politică, economică şi socio-culturală de pe continent. Astfel, românii au avut şansa să-şi împlinească un ideal vechi de secole: Unirea.

Unirea Basarabiei, a Bucovinei și, în cele din urmă, a Transilvaniei cu Regatul României (așa-zisul Vechi Regat) a dus la constituirea României Mari. Ea a fost scopul intrării României în Primul Război Mondial.

Primul Război Mondial, denumit și Războiul cel Mare, a fost un conflict militar de dimensiuni uriașe, cu însemnătate pentru Europa, în special.

După patru ani de lupte, după folosirea armelor chimice şi apariţia tancurilor şi a avioanelor de luptă, după folosirea masivă a submarinelor, după moartea a milioane de militari şi civili, harta Europei a fost schimbată.

Trei mari imperii – Austro-Ungar, Ţarist şi Otoman – au dispărutAu apărut, în schimb, state noi: Cehoslovacia, Iugoslavia, Finlanda, Letonia, Lituania, Estonia, Turcia.

A fost cea mai mare mobilizare de trupe de până atunci: 60 de milioane de oameni au fost chemaţi să lupte în lumea întreagă.

Ce s-a întâmplat de fapt

În 28 iulie 1914 Imperiul Austro-Ungar a atacat Serbia, iar Rusia, susținând Serbia, decretează mobilizarea generală; în replică, Germania, aliata Austro-Ungariei, declară, la 1 august 1914, război Rusiei și, apoi, o zi mai târziu, la 3 august 1914, Franței. Germania a invadat Belgia, iar Anglia a declarat război Germaniei. Japonia declară război Germaniei, iar prin acest act, conflictul european devine mondial. La 27 august 1916, România a intrat în război alături de Antantă, format din Franța, Imperiul Britanic și Imperiul Rus iar la 6 aprilie 1917 și Statele Unite ale Americii intră în război împotriva Puterilor Centrale.

Mai mult de 9 milioane de persoane au fost ucise pe câmpurile de luptă ale războiului iar, pe lângă acestea, mai mulți și-au pierdut viața în spatele liniilor frontului, din cauza lipsei resurselor de bază – mâncare, căldură sau combustibil.

Primul Război Mondial s-a dovedit a fi o ruptură decisivă cu vechea ordine mondială, marcând încetarea finală a absolutismului monarhic în Europa. Patru imperii au fost doborâte: German, Austro-Ungar, Otoman și Rus. Cele patru dinastii ale lor, Hohenzollern, Habsburg, Otoman și Romanov, care au avut rădăcini ale puterii încă din timpul cruciadelor, au căzut după război.

Eșecul de a rezolva crizele postbelice a contribuit la ascendența fascismului în Italia, a nazismului în Germania și la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Războiul a catalizat Revoluția bolșevică, cea care avea să inspire, ulterior, revoluții comuniste în diferite țări, precum China sau Cuba. În Est, căderea Imperiului Otoman a pavat calea spre democrația modernă și laicizarea statului succesor, Turcia. În Europa Centrală au fost înființate state noi, precum Cehoslovacia sau Iugoslavia, iar Polonia a fost redefinită.

România în timpul Primului Război Mondial (1914-1918)

Poziția țării noastre în perioada 1914-1918 și evenimentele petrecute atunci au condus la Marea Unire de la 1 decembrie 1918.

Încă de la începutul războiului, între România și Italia, până la 1914 membre ale grupării Puterilor Centrale, s-a produs o apropiere dorită de oamenii politici din cele două state. “Un acord între Italia și România ni se pare foarte dorit”, transmitea baronul Carlo Fasciotii, acreditat la București, la 12 august 1914, șefului Consultei, marchizul Antonio di San Giuliano. I.C. Brătianu dorea ca România, împreună cu Italia, să constituie o alianță capabilă să determine Antanta să accepte și să sprijine realizarea dezideratelor naționale ale celor două țări.

Acordul încheiat, care marca o etapă importantă în relațiile bilaterale, obliga cele două țări să nu iasă din neutralitate fără a se informa în prealabil, să păstreze contacte și să se consulte în probleme de interes reciproc. României urma să i se recunoască drepturile asupra Transilvaniei.

România s-a găsit, la finalul războiului, în tabăra statelor învingătoare, însă a fost „nemulțumită” de tratamentul oferit de forumul păcii de la Paris din 1919. La conferința din capitala Franței, România s-a luptat pentru a i se recunoaște statutul de țară aliată. România și Italia doreau ca prevederile tratatelor semnate cu Antanta, în 1915, respectiv 1916, să fie integral îndeplinite. Atitudinea delegației americane, condusă de președintele Woodrow Wilson, de recunoaștere a clauzelor încheiate de România și Italia cu Antanta nu putea constitui decât un prilej de apropiere între cele două țări, care tocmai își desăvârșiseră unitatea lor teritorială.

Dacă în Europa de Vest, lucrurile nu mai evoluau în anul 1917, conflictul era mai dinamic în Est, în Rusia, mai exact.

Revoluția rusă a fost o serie de evenimente care au condus în februarie 1917 la răsturnarea spontană a regimului țarist din Rusia, și apoi, în luna octombrie a aceluiași an, la preluarea puterii de către bolșevici și instalarea unui regim leninist („comunist”).

Sfârșitul războiului a fost consemnat prin semnarea armistițiului de la Compiègne, Franța, în vagonul unui tren.

Tratatul de la București, cunoscut și ca Pacea de la Buftea-București, a fost un tratat de pace semnat de România la 7 mai 1918, cu Imperiul German și Austro-Ungaria, în decursul Primului Război Mondial. Tratatul preliminar de pace a fost semnat în data de 5/18 martie 1918 la Buftea, de unde numele de Pacea de la Buftea-București.

Simultan, dar în afara tratatului, Puterile Centrale acceptau să nu se opună unirii Basarabiei cu România, astfel că, deși învins, regatul ar fi ieșit, oricum, mărit din război.

Tratatul a fost ratificat de Parlamentul României dar nu a fost niciodată promulgat de Regele României, Ferdinand I. România a fost susținută de armata franceză, condusă de generalul Henri Mathias Berthelot. Aceasta a condus la Marea Unire din decembrie 1918 prin care toate teritoriile cu populație majoritară românească au intrat în componența României.

Românii s-a regăsit în tabăra învingătoare în Primul Război Mondial, dar a plătit cu sacrificarea unui număr imens de victime: peste 1 milion de morți și răniți.

În perioada Marii Uniri, România se învecina cu șase state: Iugoslavia și Ungaria la Vest, Cehoslovacia și Polonia la Nord,  Bulgaria la Sud și URSS la Nord-Est.

Anul 1918 reprezintă în istoria poporului român anul triumfului și al idealului național. Organizați în state separate din punct de vedere politic, amenințați mereu de expansiunea vecinilor mai puternici, românii și-au păstrat conștiința că aparțin totuși aceluiași popor.

 

Leave a Reply