Cei care l-au preţuit pe suveran, şi am văzut cu toţii că n-au fost puţini, au simţit sâmbătă cât de tare poate să doară despărţirea de un om mare.

Regele ia cu el, fără voie, răspunsul la întrebarea ”cum ar fi fost dacă s-ar fi întors pe tron?”. În această zi istovitoare în primul rând prin încărcătura ei, mulţimea a revăzut cu ochii minţii fragmente de istorie. Unii s-au simţit furaţi, alţii sunt poate dezamăgiţi. Ultimul drum al Regelui a fost până la urmă al unei mari iubiri, care era în noi şi n-am ştiut sau n-am putut să i-o arătăm.

În gările mai mici sau mai mari, mulţimea a aşteptat pe peron trecerea Trenului Regal. Oamenii au ştiut în tăcere ca acesta chiar este ultimul drum al unui suflet care s-a ridicat demn deasupra cinismului istoriei. Mihai Omul merge de acum să îşi întâlnească glorioasa familie.

După ce trenul a ajuns în Gara Regală din Curtea de Argeş, într-un moment solemn, militarii Brigăzii 30 Gardă au predat colegilor lor aflaţi pe peron sicriul şi crucea.

Într-o astfel de zi, românii au simţit mai acut ca oricând nevoia să vorbească despre Rege că despre un ideal de care au fost văduviţi.

Tânăr: “Vorbim despre moartea ultimului monarh din al Doilea Război Mondial. A fost un simbol al acestui neam şi pot să spun că şi-a iubit cu adevărat ţara. Mihai al României a fost un rege care a fost caracterizat de integritate, de moralitate, de o acţiune lângă cetăţeni.

Tânăr: ”Înseamnă România. România unită, o Românie care poate să lupte până la capăt, indiferent de greutăţi.

După slujba din vechea biserica, sicriul a fost purtat către Noua Catedrală, unde este înmormântată Regina Ana. În momentul coborârii în criptă, au fost trase 21 de salve de tun. Apoi, a venit şi semnalul solemn, că s-a încheiat ceremonia funerară.

Sâmbătă, odată cu Regele Mihai se încheie o eră. Un fragment tumultos de istorie. După o viaţă de luptă în care a fost un exemplu, Regele pleacă de acasă nobil şi demn, către eternitate. Pleacă singur.

Drum lin, Majestate!

Leave a Reply