4-abgar-baltazar-tarani-mnarUnul din cele mai vii şi mai evocatoare episoade ale luptei ţăranilor din Moldova pentru pământ a avut loc, fără îndoială, în judeţul Vaslui. Aici mişcarea nu a cunoscut trecerea succesivă de la forma petiţionară, de luptă la cea deschisă, directă, dar nici generalizarea pe care ea a căpătat-o în judeţele Botoşani, Iaşi, Dorohoi. Izbucnirea răscoalei s-a produs chiar de la început cu maximum de intensitate, între 6 şi 9 martie, Trupele de represiune, cu toate că aveau o superioritate zdrobitoare în armament, cu greu au putut să facă faţă acţiunilor violente ale ţărănimii. Aria de răspândire a răscoalelor a cuprins peste 20 de localităţi, printre care 3 târguri: Pungeşti, Codăeşti şi Negreşti, precum şi capitala judeţeană, oraşul Vaslui. Localităţile menţionate au constituit centrul de greutate al răscoalei, forţa atacurilor ţărăneşti rezultând din unirea răsculaţilor din mai multe comune.

În seara zilei de 5 martie procurorul tribunalului semnala că în apropie­rea gării Buhăeşti s-au adunat câteva sute de ţărani din comunele Vultureşti, Negreşti şi Buhăeşti, care constrâng pe arendaşi să le dea pământ cu aceeaşi sumă pe care ei o plăteau proprietarilor. Iminenţa izbucnirii răscoalei a grăbit plecarea la faţa locului a câtorva reprezentanţi ai autorităţilor judeţene, însoţiţi de comandantul detaşamentului de jandarmi. Într-adevăr, la Buhăeşti ţăranii erau în plină fierbere. Ei luaseră la rând casele arendaşilor, distrugând mobilele, condicile şi registrele de tocmeli agricole, cancelariile administraţiei etc. Primul dintre arendaşii care aveau să ia cunoştinţă cu mânia dezlănţuită a ţăranilor a fost Zalman Solomon care a fost crunt bătut de ţărani, iar locuinţa i-a fost încălcată. Apoi ţăranii au devastat casele arendaşului Nacht. La curtea arendaşului Verona răsculaţii au acţionat împotriva locuinţei şi a cancelariei acestuia, iar pe arendaşul Marcu Croitorescu, pe care l-au găsit acasă, l-au maltratat grav.

Intervenţia imediată a autorităţilor şi armatei a surprins pe răsculaţi, care, intimidaţi, s-au liniştit pentru un moment. A doua zi, procurorul s-a reîntors la Buhăeşti pentru a asigura din nou pe ţărani că urmau să fie luate măsuri de remediere a situaţiei lor.

Nici nu apucase bine să ajungă la Buhăeşti şi procurorul era rechemat la Vaslui unde evenimentele se precipitaseră în mod neaşteptat. Porniţi din mai multe sate învecinate cu reşedinţa judeţeană, ţăranii se îndreptau în cete spre Vaslui. Mai mult de 600, majoritatea locuitorilor din comunele Munteni, Lipovăţ şi Zăpodeni în frunte cu „capul răscoalei — Simion Polcovnicu”, sub pretextul venirii la iarmaroc, încercau să forţeze intrarea în oraş.

Trupele trimise la bariere, formate în majoritate din rezervişti, acţionau greoi, lipsite de convingere şi n-au opus o rezistenţă prea mare înain­tării ţăranilor. Străpungând paza barierelor, ţăranii au împânzit străzile cen­trale ale oraşului şi au pus stăpânire pe mai multe magazine cu mărfuri . „Ei au început să strige — relata ziarul « Universul» — că vor pământ şi că s-au săturat a plăti 100 lei falcea, că, dacă până acum nu li s-au făcut dreptate, or să-şi facă singuri”.

Pe când unele grupuri de ţărani acţionau în oraş fără să formuleze expres o anumită revendicare, la prefectura judeţului se prezentaseră peste 200 de locuitori ai satelor, cerând desfiinţarea taxei de 5 lei.

Primarul şi procurorul judeţului cereau cu insistenţă noi forţe militare, necesare cu atât mai mult cu cât se aşteptau „… şi alte atacuri din partea ţăranilor din împrejurimi”.

La 7 martie, ora 9 dimineaţa, ţăranii din Muntenii de Sus, Lipovăţ, Valea Rea, Tanacu, Moara Grecilor, Chiţoc şi Zăpodeni, strânşi în „număr mare”, aşa cum arăta procurorul Vasiliu într-un raport înaintat Ministerului de Justiţie, se găseau faţă în faţă cu cordoanele destinate să-i oprească la barieră şi să împiedice înaintarea lor spre prefectură şi palatul administrativ. Răsculaţii erau hotărâţi să meargă atât la prefectură pentru a încheia noi contracte agricole, cât şi la arendaşul Lobel, în vederea uşurării condiţiilor de învoială . După câteva încercări de a pătrunde în oraş, răsculaţii au rupt rândurile armatei „alergând pe aleea Naţională”. „Ei erau foarte dârzi — se scria într-un ziar al vremii — şi nu voiau să ţină seama de somaţiile ce li s-au făcut ca să se retragă, ci spuneau că au venit să ceară pământ şi nu vor pleca până ce nu vor izbândi”. Ajunşi în centrul oraşului, pe strada Naţională, ceata de răsculaţi s-a refăcut, reuşind să străpungă un al doilea cordon format din soldaţii Regimentului 12 Cantemir, care le opunea rezistenţă. In piaţa palatului administrativ li s-a adăugat populaţia nevoiaşă a oraşului împreună cu un alt grup de ţărani intraţi în oraş prin bariera Crucea şi, în formaţie compactă, s-au îndreptat către palat. Acolo au fost întâmpinaţi de două cordoane militare, pregătite pentru a respinge tentativele de îna­intarea ale răsculaţilor. încercările autorităţilor de a linişti pe răsculaţi prin împărţirea cu destulă uşurinţă a unor promisiuni pe care ţărănimea le mai auzise în numeroase alte ocazii, s-au dovedit infructuoase. „Căpitanul co­mandant i-a somat de mai multe ori — raporta procurorul parchetului — dar în zadar. Răzvrătiţii au rupt cordoanele jandarmilor”. Maiorul Colori a descărcat atunci mai multe focuri de revolver în mulţime. 9 ţărani au fost răniţi. Dar în loc să respingă pe răsculaţi, aceştia „au năvălit cu mai multă furie”, lovind pe ofiţeri şi soldaţi şi reuşind să prindă în mijlocul lor pe maiorul Colori, care deschisese focul asupra lor. Rănit, maiorul a reuşit cu greutate să scape şi să se adăpostească în casa unui locuitor din apropiere. A fost necesară intervenţia expresă a unei companii de soldaţi pentru a-1 putea salva de furia ameninţătoare a răsculaţilor. în ciocnirile dintre armată şi răsculaţi au fost mai mulţi morţi şi răniţi. S-au semnalat răniţi şi în rândurile soldaţilor.

În ciuda acţiunii trupelor care încercau să-i evacueze, ţăranii s-au menţinut în oraş timp de 2 zile. în acest răstimp răsculaţii au încercat să atace închisoarea, în vederea eliberării celor arestaţi. Tratativele dintre autorităţi şi o delegaţie a răsculaţilor au determinat pe cei din urmă să trimită o delegaţie la Bucureşti pentru a prezenta autorităţilor centrale principalele lor doleanţe. La 9 martie, în jurul orei 12 şi jumătate, a fost semnalată pre­zenţa a câtorva sute de ţărani din Lepadeni, Zăpodeni şi Ţelejna care încercau la rândul lor să pătrundă în oraş prin bariera Crucea. întâmpinaţi de două companii de soldaţi, răsculaţii au renunţat să intre în oraş, însă nu înainte de a li se aproba trimiterea la prefectură a delegaţiei formată din 6 persoane pentru a le prezenta cererile.

Repetatele încercări ulterioare ale ţăranilor de a forţa barierele, după acţiunea desfăşurată în oraşul Vaslui la 6 şi 7 martie imprimă presiunii exer­citată de răsculaţi asupra oraşului o pregnanţă deosebită.

Pentru a preîntâmpina eventualele acţiuni ale ţăranilor, în noaptea de 12—13 martie trupele de pază din oraş, comandate de colonelul Renescu, au fost menţinute în stare de alarmă permanentă. Abia la 17 martie s-au ridicat măsurile cu caracter militar şi oraşul a intrat oarecum în făgaş obiş­nuit de viaţă.

Între timp, la sate, mişcările ţăranilor se desfăşurau cu impetuozitate. Ele izbucneau aproape simultan astfel că gradul de generalizare a răscoalei a fost destul de întins, dar a durat numai câteva zile — între 6 şi 9 martie.

Împreună cu două companii de soldaţi, procurorul tribunalului făcea recunoaşteri dintr-o localitate în alta, căutând să împiedice extinderea acţi­unilor, dar apăreau, aproape concomitent, noi focare ale mişcării.

La 8 martie răscoala a cuprins satele Valea Rea, Ghergheleu, Bîrzeşti, Moara Domnească, Freciungi, Bîcu, Bîrzeşti, Buhăeşti şi Dăneşti. în seara aceleiaşi zile sute de răsculaţi din comunele Corbu şi Brăhăşoaia au pătruns în curţile proprietarilor şi au împărţit între ei proviziile de cereale din hambare. Agitaţii s-au semnalat şi printre ţăranii din comuna Ţibăneşti unde avea o întinsă moşie cunoscutul fruntaş conservator P. P. Carp.

Ţăranii din comunele Căzăneşti, Parpaniţa şi Glodeni, care partici­paseră la acţiunile desfăşurate la Negreşti s-au îndreptat către moşiile Glo­deni şi Căzăneşti. Pe drum au fost opriţi de două companii din regimentul 25 Prahova care au încercat să-i împrăştie. Ţăranii au schimbat direcţia şi, în număr de peste 1 000, s-au năpustit asupra moşiei Drăguşeni, proprietatea lui Aurel Răşcanu, pe care au devastat-o, trecând apoi la Tatomireşti, proprietatea lui  Neron Lupaşcu, unde au ars condicile de învoieli agricole.

Conacele moşiilor Pribeşti şi Ciorteşti, proprietatea lui Ştefan Gheorghiu Parpalea, fuseseră atacate de răsculaţi în ziua de 10 martie. în aceeaşi zi se semnalaseră răscoale în comunele Rafaila, Şerboteşti, Oşeşti şi Micleşti. La 11 martie au fost devastate casa şi grajdul moşiei Ciofeni. Intervenţia armatei a împiedicat distrugerea în întregime a conacului. Curtea proprietăţii Chirceşti a fost atacată în aceeaşi zi, în timp ce câteva sute de ţărani se pregăteau să atace Ivăneştii; prin intervenţia cavaleriei care a şarjat şi împrăştiat pe răsculaţi, mişcarea ţăranilor din Ivăneşti a fost înăbuşită, nu înainte însă de a fi încălcată locuinţa arendaşului. Existau temeri că vor izbucni răscoale şi pe moşiile Onceşti şi Măcreşti, proprietatea căpitanului Olănescu.

Abia spre jumătatea lunii martie, noul prefect, dr. Radovici, putea informa Ministerul de Interne asupra „liniştei aparente” ce domnea în judeţ. Restabilirea „ordinei” avea ca element component esenţial nume­roase arestări. Au fost puse sub urmărire peste 200 de persoane dintre care 170 erau ţinute la arest.

 

Epicentrul răscoalei din Judeţul Bacău a fost la Bereşti

Ca şi în alte părţi ale Moldovei, răscoala a izbucnit la început acolo unde s-au format puncte de contact dintre ţăranii băcăuani şi cei din judeţele limitrofe, care se ridicaseră la luptă. Şi în Bacău şi-a găsit expresia pe o scară largă agitaţia vehementă a ţăranilor în scopul schimbării condiţiilor de învoieli agricole.

Încomparaţie cu aproape întreaga Moldovă răsculată, în judeţul Bacău apare distinctivă recidivarea mişcărilor. După ce trecuse peste satele mol­dovene vârtejul răscoalei, după ce autorităţile considerau „ordinea restabilită”, între 15 şi 23 martie semnele unei recrudescenţe a mişcărilor printre ţăranii de pe Valea Trotuşului produceau îngrijorarea administraţiei.

Primele agitaţii ale ţăranilor din Bacău s-au semnalat în partea de nord-est a judeţului, aproape   de judeţele Neamţ, Roman şi Tecuci.

Izvoarele de arhivă şi cele de presă ale vremii înregistrează la 5 martie mişcările ţăranilor din Bereşti, Pădureni şi Climeşti. Centrul agitaţiei era la Bereşti, unde peste 300 de ţărani din localitate şi din satele apropiate s-au strâns la primărie, cerând ca arendaşii Vogel şi Veronidis să accepte condiţiile de învoială propuse de ei. în afara unor discuţii aprinse, ţăranii nu au între­prins nimic de natură să se întrevadă pragul violenţei. La faţa locului au fost trimişi procurorul şi inspectorul comunal, însoţiţi de 200 de soldaţi, atât pen­tru a interveni în conflictul de la Bereşti, cât şi pentru a zădărnici eventualele mişcări ce se desprindeau parcă din atmosfera de tensiune şi încordare.

Sosirea trupelor în Bereşti nu a aplanat prin simpla lor prezenţă con­flictul dintre arendaşi şi ţărani. Primăria a fost despresurată numai în urma unui aranjament al prefecturii referitor la învoielile agricole pe anul în curs. Totuşi, un efectiv de o jumătate de companie a rămas pentru supravegherea poziţiilor limitrofe în special cu judeţul Neamţ.

Agitaţii similare cu cele din Bereşti au avut loc şi în Săuceşti şi Parincea. ..Pe  fondul  agitaţiei din localităţile situate în nord-estul judeţului se reliefează puternica răscoală din comuna Blăgeşti. Agitaţii persistente se semnalau în a doua decadă a lunii martie şi în unele localităţi aflate în apropiere de Blăgeşti ca: Băsăşti, Schitu Frumoasa, Pîrjol, Tărâţa. Arendaşii acuzau nesiguranţa avutului lor.

O recrudescenţă a agitaţiei ţăranilor a avut loc la 17 martie şi în satele Luizi, Talpa şi Petricica, atestând puterea de împotrivire a ţăranilor chiar după ce prin sate trecuse, brutală, forţa armelor.

Odată cu a treia decadă a lunii martie peste satele judeţului Bacău se aşterne liniştea încordată şi apăsătoare care păstra încă în ea ecoul furtunosu­lui uragan ce învolbura ţara.

 

În 9 Martie a izbucnit şi în judeţul Fălciu

Fără să capete intensitatea şi proporţiile evenimentelor din judeţul Vecin, răscoala din Fălciu se înscrie, totuşi, ca un episod important al marii înfruntări din martie  1907.

Cu toate că începutul răscoalei din judeţul Fălciu trebuie fixat o dată cu evenimentele din Târzii, este necesar de precizat că încă din ajun apăru­seră unele semne care anticipau zilele de încleştare ce vor urma. Astfel, la 7 martie locuitorii din Şchiopeni atacaseră prăvălia comerciantului Ghetler unde provocaseră mai multe stricăciuni. Aceste semne de răscoală au fost însă repede înăbuşite, odată cu arestarea câtorva aşa numiţi agitatori.

În dimineaţa zilei de 9 martie frământările ce se semnalaseră de câteva zile la Corni-Albeşti şi Olteneşti s-au transformat in lupte deschise împotriva moşierilor şi arendaşilor. înştiinţat de evenimentele din Albeşti – Corni unde „conacele au fost devastate cu desăvârşire”, în lipsa unor detaşamente de represiune, procurorul de Fălciu a crezut că va putea „calma” mulţimea prin nelipsitele promisiuni. Dar atitudinea ţăranilor strânşi în faţa primăriei dovedea inutilitatea acestor promisiuni. Speriat de hotărârea acestora de a ataca şi distruge conacele moşiereşti, procurorul cerea cu insistenţă „forţe suficiente” pentru a salva ceea ce mai rămăsese neatacat230.

Luând exemplu de la ţăranii din Târzii şi Albeşti, în zilele următoare — 10 şi 11 martie — s-au răsculat şi cei din satele: Tătărani, Stroieşti, Valea lui Bosie, Crăsnăşeni, Giurgeşti şi Leoşti din comuna Tătărani, Budeşti din comuna Colţeşti, Vineţeşti, Cordeni şi Pâhna din comunele Olteneşti şi Vut­carii. Peste tot răsculaţii acţionau cu hotărâre şi energie, profitând şi de faptul că în majoritatea cazurilor nu întâmpinau nici o rezistenţă, trupele existente în judeţ fiind concentrate la Huşi unde răsculaţii din mai multe comune  încercau să  pătrundă.

O telegramă expediată la 11 martie din Huşi arăta că circa 400 ţărani din comuna Tătărani erau aşa de hotărâţi să pătrundă în oraş, încât nici pre­zenţa a două companii ce apărau barierele oraşului, nici focurile oarbe trase asupra lor, nu i-au intimidat.

După ce l-au bătut pe primar şi au distrus registrele de învoieli agricole, l-au luat cu forţa în mijlocul lor, pentru ca în calitate de reprezentant al autorităţii, acesta să susţină stabilirea unor învoieli agricole în faţa repre­zentanţilor judeţeni; în drum spre Huşi, coloana de ţărani răsculaţi a rupt firele telefonice pentru a împiedica intervenţia imediată a trupelor. Ajunsă la bariera oraşului, ţărănimea a reuşit să străpungă flancul sting al cordoanelor de soldaţi, destrămând astfel paza oraşului; o parte a răsculaţilor a reuşit să pătrundă chiar pe străzile oraşului. In ciocnirea care s-a încins între trupă şi răsculaţi, 3 dintre ţărani au fost ucişi, iar 7 răniţi. Puterea de rezistenţă a ţăranilor, diminuată mult prin arestările masive pe care le ope­rau trupele a cedat abia după cinci ore, când au fost siliţi să se retragă. Dispunând de o superioritate evidentă datorită faptului că erau înarmaţi, sol­daţii au reuşit să degaje reşedinţa de judeţ şi să aresteze 48 „dintre condu­cători”.

A doua zi, la 12 martie, aproape 700 de ţărani din comuna Avereşti au încercat de asemenea să pătrundă în Huşi. Întâmpinaţi la una din bariere, de două companii din regimentul 1 Dolj, ţăranii s-au îndreptat spre bariera Corni, în speranţa că vor putea pătrunde pe acolo. Dar şi aci au găsit pază militară. Nici încercările ulterioare ale răsculaţilor din Grumăzoaia, Şchiopeni şi Pogoneşti de a intra în oraş nu au avut succes.

Paralel cu încercările de a pătrunde în oraş, din diverse colţuri ale judeţului se anunţau noi frământări ale ţărănimii. în noaptea de 13—14 martie, un număr de 50 ţărani au încercat să atace din nou casele proprietăţii din Cordeni, aflată sub pază militară. în aceeaşi zi se semnala încercarea de la Cordeni a unui număr de 30 ţărani din Creţeşti referitoare la împărţirea în loturi a izlazului, proprietatea comunei.

Situaţia încordată existentă în diferite părţi ale judeţului, alături de teama izbucnirii unor noi mişcări ţărăneşti, semnalate în numeroase rapoarte oficiale, impuneau menţinerea unor detaşamente militare, solicitate cu in­sistenţă de autorităţi. Noul prefect al judeţului, doctorul Lupu, cerea la 15 martie ministrului de interne să dispună rămânerea a două batalioane „.. . fiind absolut necesare pentru menţinerea ordinei. 3 companii le aveam dis­tribuite în comunele rurale unde spiritele locuitorilor sunt foarte agitate şi gata a se răscula”.

Se continua astfel cu luarea de măsuri represive cu caracter preventiv puse la cale încă de prefectul conservator al judeţului. Prezenţa trupelor în număr mai mare ca de obicei, demonstraţiile de forţă ale acestora mai ales cu prilejul încercării ţăranilor de a pătrunde în capitala judeţului, au făcut ca după 14 martie ţărănimea din Fălciu să se abţină în mare măsură de la dezlănţuirea luptei deschise împotriva moşierimii.

 

Agitaţii şi în Neamţ

În judeţul Neamţ, primele agitaţii ţărăneşti au fost semnalate la 5 martie 1907, concomitent în mai multe comune: Roznov, Podoleni, Zăneşti, Buhuşi; Costişa cu satele din jur: Orbie, Mănioaia şi Zbereşti. Până în zilele de 12—13 martie, când au avut loc ultimele agitaţii ale ţăranilor, au fost cuprinse de răscoală peste 57 de localităţi din judeţul Neamţ, din totalul de 259.

În primele zile ale răscoalei, ţăranii din judeţul Neamţ încercau să obţină unele uşurări la învoielile agricole prin memorii înaintate arendaşilor, primăriilor sau chiar telegrame adresate primului ministru. Pe măsură însă ce se convingeau că promisiunile făcute de arendaşi erau vagi şi nesigure şi, după ce primeau veşti din alte comune răsculate privind modul cum se desfăşurau evenimentele, ţăranii treceau la acţiuni mai energice.

În timpul acţiunilor, ţăranii cereau pământ mai ieftin, suhat pentru vite la preţuri accesibile, cereau proprietarilor să le fie date lor pământurile la aceleaşi preţuri la care fuseseră date arendaşului. în unele locuri, ţăranii cereau să fie împroprietăriţi, specificând că doresc să li se dea pământ, ca la 1864.

Răscoala nu a izbucnit în întreg judeţul în acelaşi timp, ceea ce a şi dat posibilitatea autorităţilor judeţului să o înăbuşe cu aproximativ puţină forţă armată. În dimineaţa zilei de 5 martie, ţăranii din comunele Roznov şi Podo­leni s-au adunat pe uliţele comunei, îndreptându-se apoi spre locuinţele aren­daşilor Herşcovici, tatăl şi fiul, „cerând a li se da pământ”. Sub ameninţarea răscoalei, arendaşii s-au văzut nevoiţi să facă unele promisiuni, după care răsculaţii s-au împrăştiat. În aceeaşi seară, la 5 martie, s-au răsculat ţăranii din Zăneşti. încercarea autorităţilor de a-i li­nişti prin trimiterea unui detaşament de 15 soldaţi s-a dovedit zadarnică, a doua zi majoritatea locuitorilor erau pe uliţe.

Armata existentă în sat nu a putut înăbuşi mişcarea ţăranilor în faţa. acestei situaţii a fost trimis în sat un căpitan de jandarmi cu noi trupe. La sosirea în sat, a găsit 400 de ţărani în faţa primăriei care l-au primit cu amenin­ţări. Doi dintre răsculaţi au expus doleanţele ţăranilor care cereau arenda­şilor Pruncu al moşiei Zăneşti şi Heller al moşiei Faur să le arendeze pământul cu 50 bani prăjina. Curând însă răsculaţii şi-au dat seama că ascultarea, cererilor lor era doar o manevră a autorităţilor pentru a câştiga timp. Tot în Zăneşti răsculaţii au devastat cârciuma şi moara unui comerciant şi şi-au împărţit grânele pe care le-au găsit in hambarele acestuia.

A doua zi, 6 martie, când procurorul s-a deplasat în comuna Zăneşti, după propriile sale declaraţii, a găsit primăria înconjurată de „locuitorii care-erau în număr foarte mare”, iar în primărie, apăraţi de soldaţi, se adăpos­tise de furia ţăranilor administratorul moşiei şi un negustor. Conform rela­tărilor sale, atitudinea ţăranilor era „foarte agresivă”. Numai sub amenin­ţarea armelor şi după ce au predat procurorului „condiţiunile lor faţă de arendaş în privinţa muncilor agricole” răsculaţii s-au retras. Spre seară au fost efectuate mai multe arestări din rândul aşa numiţilor „capi ai răscoalei”.

Leave a Reply